Noaptea trecuta am visat-o pe Nina Cassian

 

Noaptea trecuta am visat-o pe Nina Cassian.

Eram in Gradina Botanica din Berlin, cu prietena mea Vero, si urmaream amandoi miscarile imprevizibile, dar totusi gratioase, ale unei stancute. Eu tineam pe genunchi Psihologia tulburarilor anxioase a lui Gavin Andrews si ma gandeam la posibilitatea stoparii atacurilor de panica prin interactiunea zilnica cu veveritele.

In fata noastra a aparut Nina Cassian care mi-a smuls cartea de pe genunchi si mi-a dat, in schimb, unul dintre volumele ei de poezie- Norii cenusii de culoarea penelor de gasca. ”Sa stii ca eu nu m-am chinuit sa scriu toate poeziile astea la 2 Mai pentru ca tie sa-ti mai fie frica!”

Dintr-o geanta enorma de rafie a inceput sa scoata si alte carti. Sa nu fugi singur prin ploaieBaiat de Bucuresti, cam toate cartile semnate Al.I. Stefanescu. Nina le-a imprastiat in jurul nostru si si-a aprins o tigara. ”Si, ma rog, imi explicati si mie ce gasiti atat de fascinant la jocul stancutei? Sau, poate, nu stiti ca nu trebuie sa aveti niciodata incredere in stancute?”

Afara aproape se intunecase si rochia Ninei avea un dialog turbat cu vantul care incepuse sa sufle destul de amenintator. ”Hai, intrebati-ma ceva. De-asta am venit!”

M-am uitat la Vero, ne-am luat de mana si am intrebat-o amandoi, in acelasi timp, acelasi lucru: ”Ce trebuie sa faci atunci cand iubesti, Nina?”

”Sa faci ce simti!”

Si a disparut printre copaci.

Tschuss!

2 Comentarii

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

Poți să folosești și aceste coduri HTML dacă vrei: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

 

''Think before you speak. Read before you think.''
Fran Lebowitz

MĂ GĂSEȘTI PE